Dupa primele 2 episoade in care am vorbit despre PLACERE si DURERE ca factori motivatori pentru schimbarea stilului de viata, e timpul sa va povestesc cum stau lucrurile in cazul meu. Astazi vorbim despre relatia cu mea cu SPORTUL care a evoluat major si continua sa evolueza:)
In anii de scoala si liceu aveam scutire medicala la orele de sport. Pe atunci, orele de sport erau total enervante si demotivante (cel putin pentru mine) iar saritura peste capra mi-a creat complexe majore pe care am incercat sa le contra-balansez cu scutiri la sport. In felul meu incercam sa fug de ceva neplacut…
Dupa 18 ani, vedeam in jurul meu femei de peste 40 de ani pe care cu ingaduinta le-as incadra la categoria supraponderale si din nou mi-era frica sa nu ajung cumva la fel ca ele. Din fericire, nu aveam un numar mare de kilograme in plus si nu am fost nevoita sa ma apuc de vreun regim de slabit. Totusi, stiam si atunci cum stiu si acum ca intotdeauna e loc de mai bine.
La un moment dat s-a produs decliclul si am constientizat ca e timpul sa ma misc 🙂 Din fericire, orele de aerobic de la Politehnica erau ceva mai agreabile – fapt pentru care am facut primii pasi. Schimbarea majora insa s-a petrecut gratiei faimoasei Jane Fonda si a programelor ei ce mi-au schimbat viata. Ma trezeam in fiecare dimineata si faceam 45-50 de minute de aerobic. Ulterior, „am tradat-o” pe Jane cu Cindy Crawford dupa care am descoperit salile de fitness.
Sunt aproape 20 de ani de cand merg la sala, in medie de 3-4 ori pe saptamina si imi propun sa ajung de 5-6 ori.
Tot ceea ce am invatat ca Life Coach in ultimii ani se reflecta in atitudinea si comportamentul meu legat de performanta in toate domeniile vietii.
In fapt, sportul reflecta la nivelul corpului fizic ceea ce corpul mental si cel emotional stiu deja 🙂
Astazi fac exercitii mai complicate, respir mai bine, alerg mai mult si… oricit de mult as stringe din dinti cind trebuie sa fac un exercitiu nou pot va marturisesc un lucru: starea placuta de dupa ora de sport este nepretuita!
Povestea continua…